De câteva mii de ani,omenirea a năzuit să poată fi martora sosirii Mântuitorului. Omenirea a năzuit să-L vadă pe Isus Mântuitorul pe un nor alb în timp ce coboară, în carne şi oase, printre cei care au tânjit după El şi L-au aşteptat de mii de ani. Omenirea şi-a dorit ca Mântuitorul să Se reîntoarcă şi să fie reunit cu poporul, şi anume ca Isus Mântuitorul să Se întoarcă la oamenii de care El a fost despărţit de mii de ani. Şi omenirea speră că El va face din nou lucrarea de răscumpărare pe care a făcut-o în rândul iudeilor, că va fi milostiv şi iubitor faţă de oameni, că va ierta păcatele oamenilor, că va îndura păcatelor oamenilor şi chiar le va îndura toate fărădelegile şi că va izbăvi omenirea de păcate. Ei năzuiesc ca Isus Mântuitorul să fie la fel ca înainte – un Mântuitor care este iubitor, înţelegător şi venerabil, care nu este niciodată mânios pe oameni şi care nu le face niciodată reproşuri oamenilor. Acest Mântuitor iartă şi îndură toate păcatele omenirii, şi chiar moare pe cruce pentru omenire încă o dată. De la plecarea lui Isus, discipolii care L-au urmat şi toţi sfinţii care au fost izbăviţi graţie numelui Său, L-au jelit şi L-au aşteptat cu disperare. Toţi cei care au fost mântuiţi de harul lui Isus Hristos în Epoca Harului au tânjit după acea zi plină de bucurie din zilele de pe urmă, când Isus Mântuitorul soseşte pe un nor alb şi apare printre oameni. Bineînţeles, Mântuitorul S-a întors deja pe un „nor alb”aceasta este şi dorinţa colectivă a tuturor celor care acceptă astăzi numele de Isus Mântuitorul. În tot universul, toţi aceia care au auzit de izbăvirea lui Isus Mântuitorul şi-au dorit cu disperare sosirea subită a lui Isus Hristos, pentru a împlini cuvintele lui Isus pe când se afla pe pământ: „Voi sosi aşa cum am plecat.ˮ Omenirea crede că, după crucificare şi înviere, Isus S-a întors în ceruri pe un nor alb şi că Şi-a ocupat Locul la dreapta Celui Prea Înalt. Omenirea crede că, în mod similar, Isus va coborî din nou pe un nor alb (norul acesta se referă la norul pe care a călătorit Isus când S-a întors în cer), printre cei care au tânjit cu disperare după El de mii de ani, şi că El va avea înfățișarea și hainele iudeilor. După înfăţişarea înaintea omenirii, El le va da mâncare şi va face ca apa vie să se reverse spre ei şi va trăi printre oameni, plin de har şi iubire, viu şi adevărat. Şi aşa mai departe. Totuşi, Isus Mântuitorul nu a făcut asta; El a făcut opusul a ceea ce și-a imaginat omenirea. Nu a sosit printre cei care I-au dorit întoarcerea şi nu li S-a înfăţişat tuturor oamenilor călătorind pe un nor alb. El a sosit deja, dar omenirea nu Îl cunoaşte şi rămâne neştiutoare în privinţa Lui. Omenirea nu face decât să Îl aştepte la întâmplare, fără să ştie că El a coborât deja pe un „nor albˮ (norul care este Spiritul Lui, cuvântul Lui, şi toată firea Sa şi tot ceea ce este El) şi că acum se află în mijlocul unui grup de biruitori, pe care îl va crea în zilele de pe urmă. Omenirea nu ştie asta: deşi sfântul Mântuitor Isus este plin de afecţiune şi iubire față de oameni, cum ar putea El să lucreze în „templeˮ locuite de spirite impure şi murdărie? Cu toate că omenirea I-a aşteptat sosirea, cum ar putea El să apară în faţa celor care mănâncă din carnea nedrepţilor, beau sângele nedrepţilor, poartă hainele nedrepţilor, care cred în El, dar nu Îl cunosc şi care Îl supun la suplicii în mod constant? Omenirea ştie doar că Isus Mântuitorul este plin de iubire şi milă şi că este jertfa de păcat plină de răscumpărare. Dar omenirea nu ştie că El este şi Însuşi Dumnezeu, care debordează de dreptate, măreţie, mânie şi judecată şi care posedă autoritate şi este plin de demnitate. Şi astfel, chiar dacă omenirea îşi doreşte cu nerăbdare şi tânjeşte după reîntoarcerea Răscumpărătorului, şi chiar dacă Raiul este mişcat de rugăciunile omenirii, Isus Mântuitorul nu Se arată celor care cred în El, dar care nu Îl cunosc.Când Mântuitorul va sosi în zilele de pe urmă, dacă I s-ar spune tot Isus şi S-ar naşte din nou în Iudeea și Și-ar face lucrarea în Iudeea, atunci aceasta ar dovedi că am creat doar poporul lui Israel şi că am răscumpărat doar poporul lui Israel şi că nu am nimic de-a face cu neevreii. Nu Mi-ar contrazice aceasta cuvintele că „Eu sunt Domnul care a creat cerurile şi pământul şi toate lucrurile?ˮ Am părăsit Iudeea şi Îmi fac lucrarea printre neevrei pentru că nu sunt doar Dumnezeul poporului lui Israel, ci Dumnezeul tuturor creaturilor. Apar printre neevrei în zilele de pe urmă pentru că nu sunt doar Iahve, Dumnezeul poporului lui Israel, ci pentru că Eu sunt, de asemenea, Creatorul tuturor aleşilor Mei printre neevrei. Nu am creat doar Israelul, Egiptul şi Libanul, ci am creat şi toate popoarele neevreieşti de dincolo de Israel. Şi, datorită acestui fapt, Eu sunt Domnul tuturor creaturilor. Am folosit Israelul doar ca punct de pornire pentru lucrarea Mea, am folosit Iudeea şi Galileea ca fortăreţe ale lucrării Mele de răscumpărare şi am folosit popoarele neevreieşti ca bază de unde voi aduce sfârşitul întregii epoci. Am desăvârşit două etape ale lucrării în Israel (cele două etape ale lucrării Epocii Legii şi ale Epocii Harului) şi am dus la bun sfârşit alte două etape ale lucrării (Epoca Harului şi Epoca Împărăţiei) pe pământurile de dincolo de Israel. Printre popoarele neevreieşti, voi face lucrarea de cucerire şi astfel voi încheia epoca. Dacă omenirea Îmi spune mereu Isus Hristos, dar nu ştie că am început o nouă epocă în zilele de pe urmă şi că am demarat o nouă lucrare, şi dacă omenirea aşteaptă mereu obsesiv sosirea lui Isus Mântuitorul, atunci îi voi numi pe aceşti oameni aceia care nu cred în Mine. Ei sunt oameni care nu Mă cunosc şi credinţa lor în Mine este o făţărnicie. Ar putea astfel de oameni să fie martorii sosirii lui Isus Mântuitorul din ceruri? Ceea ce aşteaptă ei nu este sosirea Mea, ci sosirea Regelui iudeilor. Ei nu îşi doresc ca Eu să anihilez lumea aceasta veche şi imorală ci, în schimb, îşi doresc cea de-a doua întoarcere a lui Isus, după care vor fi răscumpărați; ei aşteaptă cu nerăbdare ca Isus să mai răscumpere o dată toată omenirea de pe acest pământ profanat şi nedrept. Cum pot astfel de oameni să devină cei care Îmi desăvârşesc lucrarea în zilele de pe urmă? Dorinţele omenirii sunt incapabile de a-Mi înfăptui năzuinţele sau de a-Mi desăvârşi lucrarea, deoarece omenirea doar admiră sau preţuieşte lucrarea pe care am făcut-o înainte şi nu ştie că Eu sunt Dumnezeu Însuşi care este mereu nou şi niciodată vechi. Omenirea ştie doar că Eu sunt Iahve şi Isus, şi nu bănuieşte că Eu sunt Ultimul, Cel care va aduce sfârşitul omenirii. Tot ceea ce doreşte şi cunoaşte omenirea este propria concepţie, şi doar ceea ce poate vedea cu proprii ochi. Nu este în concordanţă cu lucrarea pe care o fac Eu, ci în lipsă de armonie cu aceasta. Dacă lucrarea Mea ar fi condusă după ideile oamenilor, atunci când s-ar sfârşi? Când s-ar odihni omenirea? Şi cum aş putea Eu să intru în cea de-a şaptea zi, Sabatul? Eu lucrez conform planului Meu, conform scopului Meu şi nu conform intenţiilor omenirii.
Acum sunt ultimele zile, iar lumea e copleșită de dezastre. Semnele Apocalipsei s-au adeverit. Văzut prin multe semne și prevestiri, Domnul s-a întors. De ce nu am văzut întoarcerea Domnului printre nori? Cum putem să întâmpinăm pe Domnul? Vrei să înveți mai multe?









Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu