duminică, 27 septembrie 2020

Răpirea trebuie să se bazeze pe cuvintele lui Dumnezeu și nu pe noțiunile și închipuirile omului

Adevărata semnificație a faptului de a fi răpit și de a fi ridicat înaintea tronului lui Dumnezeu

Despre credinta in dumnezeu Versete din Biblie pentru referințe:

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ!” (Matei 6:9-10).

Şi am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, coborând din cer, de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru soţul ei.Am auzit un glas puternic ieşind de la tron şi spunând: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va veni să locuiască împreună cu ei, iar ei vor fi poporul Lui. Şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei (şi va fi Dumnezeul lor)” (Apocalipsa 21:2-3).

Împărăţia lumii a devenit Împărăţia Domnului nostru şi a Cristosului Său; iar El va împărăţi în vecii vecilor!” (Apocalipsa 11:15).

Nimeni nu s-a suit în cer în afară de Cel Care a coborât din cer, adică de Fiul Omului (Care este în cer)” (Ioan 3:13).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

„A fi adus sus” nu înseamnă a fi adus dintr-un loc jos într-un loc înalt, după cum își închipuie oamenii. Aceasta este o greșeală uriașă. A fi adus sus se referă la predestinarea și selectarea înfăptuite de Mine. Îi vizează pe toți cei pe care Eu i-am predestinat și i-am ales. Cei care au dobândit statutul de fiu întâi născut, statutul fiilor sau al poporului, sunt toți aceia care au fost răpiți la Cer[a]. Acest lucru este cel mai incompatibil cu noțiunile oamenilor. Cei care vor avea o parte în casa Mea, în viitor, sunt toți oamenii care au fost aduși sus dinaintea Mea. Acest lucru este absolut adevărat, nu se va schimba niciodată și nu va putea fi respins de nimeni. Acesta este contraatacul împotriva Satanei. Oricine este predestinat de Mine va fi adus sus dinaintea Mea.

Fragment din „Capitolul 104” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup

Intrarea în odihnă nu înseamnă că toate lucrurile vor înceta să se miște sau că toate lucrurile vor înceta să se dezvolte, nici nu înseamnă că Dumnezeu va înceta să lucreze sau că omul va înceta să trăiască. Semnul intrării în odihnă este astfel: Satana a fost distrus; acei oameni răi care i s-au alăturat Satanei în fărădelegile acestuia au fost pedepsiți și nimiciți; toate forțele ostile față de Dumnezeu încetează să existe. Intrarea lui Dumnezeu în odihnă înseamnă că El nu-Şi va mai îndeplini lucrarea de mântuire a omenirii. Intrarea omenirii în odihnă înseamnă că întreaga omenire va trăi în lumina lui Dumnezeu și sub binecuvântările Sale; nu va mai exista nici urmă de corupţie a Satanei, şi nici nu se vor întâmpla lucruri nedrepte. Omenirea va trăi normal pe pământ și în grija lui Dumnezeu. Când Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună, va însemna că omenirea a fost salvată și că Satana a fost distrus, că lucrarea lui Dumnezeu în oameni s-a terminat complet. Dumnezeu nu va mai continua să lucreze în oameni, iar oamenii nu vor mai trăi sub stăpânirea Satanei. De aceea, Dumnezeu nu va mai fi ocupat, iar omul nu se va mai grăbi; Dumnezeu și omul vor intra simultan în odihnă. Dumnezeu se va întoarce la poziția Sa iniţială și fiecare om se va întoarce la locul său respectiv. Acestea sunt destinațiile pe care Dumnezeu și omul le vor locui, respectiv, după sfârșitul întregii gestionări a lui Dumnezeu. Dumnezeu are destinația lui Dumnezeu, iar omul are destinația omului. În timp ce Se odihnește, Dumnezeu va continua să ghideze toţi oamenii în viețile lor pe pământ. În timp ce Se află în lumina lui Dumnezeu, omul se va închina unicului adevărat Dumnezeu din ceruri. Dumnezeu nu va mai trăi printre oameni, iar oamenii nu vor putea, de asemenea, să trăiască alături de Dumnezeu în destinația lui Dumnezeu. Dumnezeu și omul nu pot trăi în același ținut; mai degrabă, amândoi au propriile moduri respective de a trăi. Dumnezeu este Cel care ghidează întreaga omenire, în timp ce întreaga omenire este cristalizarea lucrării de gestionare a lui Dumnezeu. Omenirea este cea care este condusă; în ceea ce privește esența, omenirea nu este asemănătoare lui Dumnezeu. A se odihni înseamnă a se întoarce la locul de origine al fiecăruia. De aceea, când Dumnezeu intră în odihnă, înseamnă că Dumnezeu Se întoarce la locul Său de origine. Dumnezeu nu va mai trăi pe pământ sau nu va mai împărtăși bucuria și suferința omenirii aflându-Se în mijlocul omenirii. Când omenirea va intra în odihnă, înseamnă că omul a devenit o adevărată creație; oamenii I se vor închina lui Dumnezeu de pe pământ și vor avea vieți umane normale. Oamenii nu vor mai fi neascultători față de Dumnezeu sau nu I se vor mai împotrivi lui Dumnezeu; ei se vor întoarce la viața inițială a lui Adam și a Evei. Acestea sunt viețile și destinațiile respective ale lui Dumnezeu și ale omenirii după ce intră în odihnă. Înfrângerea Satanei este o direcție inevitabilă în războiul dintre Dumnezeu și Satana. În acest mod, intrarea lui Dumnezeu în odihnă după finalizarea lucrării Sale de gestionare și mântuirea completă a omului și intrarea în odihnă vor deveni, în același mod, direcții inevitabile. Locul de odihnă al omului este pe pământ, iar locul de odihnă al lui Dumnezeu este în ceruri. În timp ce omul Îl venerează pe Dumnezeu în odihnă, el I se va închina lui Dumnezeu și va locui pe pământ, iar în timp ce Dumnezeu va călăuzi partea rămasă a omenirii în odihnă, El o va conduce din ceruri, nu de pe pământ. Dumnezeu încă va fi Duhul, în timp ce omul încă va fi trup. Dumnezeu și omul au amândoi diferite moduri respective de odihnă. În timp ce Dumnezeu Se va odihni, El va veni și va apărea printre oameni; în timp ce omul se va odihni, el va fi condus de Dumnezeu să viziteze cerurile și, de asemenea, să se bucure de viața din ceruri. După ce Dumnezeu și omul vor intra în odihnă, Satana nu va mai exista și, precum Satana, nici acei oameni răi nu vor mai exista. Înainte ca Dumnezeu și omul să intre în odihnă, acei indivizi răi care odată L-au persecutat pe Dumnezeu pe pământ și dușmanii care nu L-au ascultat pe pământ vor fi fost deja distruși; ei vor fi fost distruși de marile dezastre ale zilelor de pe urmă. După ce acei indivizi răi vor fi complet distruși, pământul nu va mai cunoaște vreodată hărțuirea Satanei. Omenirea va obține mântuirea deplină și abia atunci va fi momentul când lucrarea lui Dumnezeu se va încheia în întregime. Acestea sunt condițiile necesare pentru ca Dumnezeu și omul să intre în odihnă.

Fragment din „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu a creat omenirea și a așezat-o pe pământ, pe care El a condus-o până în ziua de azi. Apoi, El a mântuit omenirea și a servit ca jertfă de păcat pentru omenire. În final, El tot trebuie să cucerească omenirea, să salveze cu totul omenirea și să-i restituie asemănarea inițială. Aceasta este lucrarea în care S-a angajat El de la început la sfârșit – de a-i reda omului imaginea și asemănarea sa inițială. El Își va întemeia împărăția și va restitui asemănarea originală a omului, însemnând că El Îşi va restaura autoritatea pe pământ și în toată creația. Omul și-a pierdut inima temătoare de Dumnezeu după ce a fost corupt de Satana și și-a pierdut acea funcție pe care ar trebui să o aibă una dintre creaturile lui Dumnezeu, devenind un inamic nesupus lui Dumnezeu. Omul a trăit sub stăpânirea Satanei și a urmat ordinele Satanei; astfel, Dumnezeu nu a avut cum să lucreze printre creaturile Sale și a fost incapabil, cu atât mai mult, să câștige frica din partea creaturilor Sale. Omul a fost creat de Dumnezeu și ar trebui să-L slăvească pe Dumnezeu, dar, de fapt, I-a întors spatele și l-a venerat pe Satana. Satana a devenit idolul în inima omului. Astfel, Dumnezeu Și-a pierdut locul în inima omului, cu alte cuvinte, a pierdut semnificația creării omului de către El și, pentru a o restabili, trebuie să restabilească asemănarea inițială a omului și să scape omul de natura sa coruptă. Pentru a-l recupera pe om de la Satana, El trebuie să-l salveze pe om de păcat. Doar așa poate să restabilească treptat asemănarea inițială a omului și funcția inițială a acestuia și, în cele din urmă, să-Şi restaureze Împărăţia. Distrugerea supremă a acelor fii ai nesupunerii va fi săvârșită, de asemenea, pentru a-i permite omului să-L slăvească mai bine pe Dumnezeu și să trăiască mai bine pe pământ. Din moment ce Dumnezeu l-a creat pe om, El îl va face pe om să-L slăvească; iar pentru că vrea să-i redea omului funcția inițială, i-o va reda complet și fără nicio alterare. Restaurarea autorității Sale înseamnă a-l face pe om să-L slăvească și să-L asculte; înseamnă că El îl va face pe om să trăiască datorită Lui și îi va face pe dușmanii Săi să piară datorită autorității Sale; înseamnă că va face ca fiecare parte din El să persiste în omenire, și fără nicio rezistență din partea omului. Împărăția pe care vrea să o întemeieze este propria Sa împărăție. Umanitatea pe care Și-o dorește este una care-L slăvește, una care Îi este pe deplin supusă și care Îi poartă gloria. Dacă El nu va salva umanitatea coruptă, sensul creării omului de către El se va spulbera; nu va mai avea autoritate în rândul oamenilor, iar împărăția Lui nu va mai putea exista pe pământ. Dacă El nu-i va distruge pe acei dușmani care nu I se supun, nu-Și va putea obține gloria completă, nici nu va putea să-Și întemeieze împărăția pe pământ. Acestea sunt simbolurile finalizării lucrării Sale și simbolurile finalizării marii realizări ale Sale: de a distruge în totalitate pe aceia dintre oameni care nu Îi sunt supuși și de a le oferi odihnă celor care au fost desăvârşiţi. Când umanității i se va reda asemănarea originală, când umanitatea va putea să-și îndeplinească respectivele datorii, să-și păstreze locul și să se supună tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu, Dumnezeu va fi obținut pe pământ un grup de oameni care Îl venerează și de asemenea, va fi întemeiat o Împărăție pe pământ, care Îl venerează. El va avea victorie eternă pe pământ și aceia care I se opun vor pieri pentru toată eternitatea. Aceasta va restaura intențiile Sale originale în crearea omului; Îi va restaura intenția în crearea tuturor lucrurilor și, de asemenea, Îi va restaura autoritatea pe pământ, autoritatea Lui printre toate lucrurile și printre dușmanii Săi. Acestea sunt simbolurile victoriei Sale totale. De acum înainte, umanitatea va intra în odihnă și va intra într-o viață care urmează calea cea dreaptă. Dumnezeu, de asemenea, va intra în odihna eternă cu omul și va intra într-o viață eternă, împărțită de Dumnezeu și de om. Murdăria și neascultarea de pe pământ vor dispărea, ca și tânguirea. Tot ce se opune pe pământ lui Dumnezeu nu va exista. Doar Dumnezeu și acei oameni pe care El i-a mântuit vor rămâne; doar creația Lui va rămâne.

Fragment din „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” în Cuvântul Se arată în trup

Note de subsol:

a. „Caught up” în original.

Domnul Iisus a spus: “Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!” (Mat 4:17). (NTLR®) Atunci ce e adevărata pocăință? Ce ar trebui să facă creștinii pentru a dobândi adevărata pocăință?

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic



duminică, 20 septembrie 2020

Notificările de la YouTube m-au reunit cu Domnul

Marturie crestina merita ascultata Notificările de la YouTube m-au reunit cu Domnul


de Li Lan, South Korea

Uneori, în viață, evenimentele întâmplătoare pot avea consecințe neprevăzute. Ceva neașteptat și uimitor mi s-a întâmplat acum câteva luni: Notificările de la YouTube m-au reunit cu Domnul.

joi, 17 septembrie 2020

Cuvântul lui Dumnezeu este puterea mea

de Jingnian, Canada

Am urmat credința familiei mele în Domnul de când eram copilă și adesea citeam Biblia și participam la întruniri. După ce m-am căsătorit, i-am transmis Evanghelia Domnului Isus soacrei mele și, după ce soacra mea a început să creadă în Domnul, nu și-a mai pierdut cumpătul când s-au întâmplat lucruri și nici nu a mai acționat în întregime din cauza capriciilor sale în lucrurile pe care le-a făcut, iar relațiile din familia noastră au început să se îmbunătățească. Soțul meu a văzut schimbarea în mama lui, așa că a început și el să creadă în Domnul în 2015, și a mers cu mine la biserică în fiecare săptămână. Când am văzut că familia mea era în pace după acceptarea Evangheliei Domnului, am știut că acesta era harul Domnului și I-am mulțumit din adâncul inimii.

marți, 15 septembrie 2020

Adevărurile în legătură cu întruparea lui Dumnezeu

Întrebarea 14: Biblia spune: „Căci prin credinţa din inimă se primeşte dreptatea şi prin mărturisirea cu gura se primeşte mântuirea” (Romani 10:10). Noi credem că Domnul Isus ne-a iertat păcatele și că ne-a făcut drepți prin credință. În plus, credem că, dacă o persoană e mântuită o dată, atunci e mântuită pentru vecie și că, atunci când Domnul Se va întoarce, vom fi imediat răpiți și vom intra în Împărăția cerurilor. Așadar, de ce mărturisești că trebuie să acceptăm lucrarea lui Dumnezeu de judecată din zilele de pe urmă înainte să putem fi mântuiți și aduși în Împărăția cerurilor?

Răspuns:

luni, 14 septembrie 2020

Evanghelia zilei | Fragment 444 | „Lucrarea Duhului Sfânt şi lucrarea Satanei”

 


Evanghelia zilei | Fragment 444 | „Lucrarea Duhului Sfânt şi lucrarea Satanei”

Dumnezeu Atotputernic spune:

Cum înțelegeți caracteristicile duhului? Cum lucrează Duhul Sfânt în om? Cum lucrează Satana în om? Cum lucrează duhurile rele în om? Și care sunt manifestările acestei lucrări? Când ți se întâmpă ceva, acest lucru vine de la Duhul Sfânt și ar trebui să i te supui sau nu? Practicile efective ale oamenilor dau naștere multor lucruri care țin de voința umană și, totuși, pe care oamenii le consideră mereu ca venind din partea Duhului Sfânt. Unele vin din partea duhurilor rele și, totuși, oamenii cred că provin din Duhul Sfânt, iar uneori Duhul Sfânt îi îndrumă pe oameni din interior, dar, oamenii se tem că această îndrumare vine de la Satana și nu îndrăznesc să se supună când, în realitate, este vorba despre luminarea dată de Duhul Sfânt. Așadar, fără a face diferența între ele, nu există nicio modalitate de a ști când ți se întâmplă efectiv să ai asemenea experiențe și, fără a face diferența, nu poți dobândi viața. Cum lucrează Duhul Sfânt? Cum lucrează duhurile rele? Ce vine din voința omului? Și ce se naște din călăuzirea și luminarea Duhului Sfânt? Dacă înțelegi regulile lucrării Duhului Sfânt în om, atunci vei putea să-ți îmbogățești cunoștințele și să faci diferența între lucrări în viața zilnică și în timpul experiențelor tale efective; vei ajunge să-L cunoști pe Dumnezeu, vei putea să-l înțelegi și să-l deosebești pe Satana, nu vei mai fi derutat în ascultarea sau căutarea ta și vei fi o persoană ale cărei gânduri sunt clare și care se supune lucrării Duhului Sfânt.

Lucrarea Duhului Sfânt este o formă de îndrumare proactivă și de luminare pozitivă. Nu permite oamenilor să fie pasivi. Le aduce mângâiere, le oferă credință și tărie sufletească și le permite să continue opera de desăvârșire a lor de către Dumnezeu. Când Duhul Sfânt lucrează, oamenii pot să pătrundă în mod activ; ei nu sunt pasivi sau forțați, ci proactivi. Când Duhul Sfânt lucrează, oamenii sunt bucuroși și harnici și doritori să se supună și fericiți să se umilească și, chiar dacă sunt îndurerați și fragili înlăuntrul lor, ei iau decizia să coopereze, ei suferă cu bucurie, pot să se supună și nu sunt pătați de voința umană și, cu siguranță, nici de dorințele și motivațiile umane. Când oamenii experimentează lucrarea Duhului Sfânt, ei sunt mai ales sfinți în sinea lor. Cei care sunt înzestrați cu lucrarea Duhului Sfânt trăiesc iubirea lui Dumnezeu, iubirea fraților și surorilor lor și se desfată cu lucrurile cu care Se desfată Dumnezeu și detestă lucrurile pe care le detestă Dumnezeu. Persoanele care sunt atinse de lucrarea Duhului Sfânt au o umanitate normală, urmăresc în mod constant adevărul și dispun de umanitate. Când Duhul Sfânt lucrează în oameni, starea lor sufletească devine din ce în ce mai bună, iar umanitatea lor devine din ce în ce mai normală și, deși o parte din cooperarea lor poate fi prostească, motivațiile lor sunt corecte, intrarea lor este pozitivă, ei nu încearcă să întrerupă și sunt lipsiți de reavoință. Lucrarea Duhului Sfânt este normală și reală, Duhul Sfânt lucrează în om potrivit regulilor vieții normale a omului, iar El luminează și îndrumă oamenii potrivit scopurilor adevărate ale oamenilor obișnuiți. Când Duhul Sfânt lucrează în oameni, El îi îndrumă și îi luminează potrivit nevoilor oamenilor obișnuiți, El le oferă lucruri în funcție de nevoile lor și îi îndrumă și luminează pozitiv în funcție de ceea ce le lipsește. Lucrarea Duhului Sfânt este de a-i lumina și călăuzi pe oameni în viața reală; doar dacă experimentează cuvintele lui Dumnezeu în viața reală oamenii pot vedea lucrarea Duhului Sfânt. Dacă, în viața de zi cu zi, oamenii au o stare pozitivă și o viață duhovnicească normală, atunci sunt înzestrați cu lucrarea Duhului Sfânt. Într-o asemenea stare, când mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, ei au credință, când se roagă, sunt inspirați, când ceva li se întâmplă, nu sunt pasivi și, când li se întâmplă, ei pot vedea lecțiile pe care Dumnezeu cere să fie învățate și nu sunt pasivi sau slabi și, deși au dificultăți reale, ei sunt dornici să se supună tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu.

duminică, 13 septembrie 2020

Marturi crestine adevarate | Cum ar trebui să fac față, după ce am fost depistat pozitiv cu hepatită B?

Marturi crestine adevarate | Cum ar trebui să fac față, după ce am fost depistat pozitiv cu hepatită B?

de Chen Lu, Coreea de Sud

Am fost lovit de o boală care a venit de nicăieri și, într-o clipită, m-am afundat în durere și disperare și am pierdut orice speranță la viață. Cu toate acestea, prin minunata mântuire a lui Dumnezeu, am ajuns să înțeleg că în spatele bolii mele era voia lui Dumnezeu și am văzut minunatele fapte ale lui Dumnezeu. Amintindu-mi de evenimentele acelei perioade, ele sunt la fel de vii pentru mine acum precum au fost atunci.

Acum câteva luni, șeful meu ne-a spus că Xiao Wang, unul dintre colegii mei, a contractat o boală gravă a ficatului și a fost spitalizat pentru tratament. Șeful a continuat prin a ne spune că boala contractată de Xiao Wang poate fi transmisă altor oameni prin contact fizic, mâncare, băuturi sau fluide corporale. Cum noi eram adeseori în contact cu Xiao Wang, era foarte probabil să fi fost infectați, așa că ni s-a spus să mergem imediat la spital pentru teste. Auzind aceste vești, biroul a devenit brusc extrem de agitat; toți erau îngrijorați că erau infectați, astfel că toți ne-am grăbit înspre spital. După o serie de teste, am așteptat neliniștit rezultatele. După un timp, doctorul a venit și mi-a înmânat rezultatele testelor și mi-a spus: „Ești purtător al virusului hepatitei B, nu a fost contractat de curând, probabil este de un timp acolo.” Pur și simplu nu mi-a venit să cred ce auzeam și am rugat-o pe doamna doctor să repete. Doamna doctor mi-a spus cu regret: „Ați auzit bine. Este adevărat. Trebuie să urmați un tratament urgent. Dacă întârziați, atunci starea dumneavoastră se va înrăutăți și, dacă se transformă în cancer la ficat, atunci o să aveți o problemă mare. Mai mult, deoarece acest virus nu poate fi complet eradicat din corpul dumneavoastră, o să-l purtați cu dumneavoastră pentru tot restul vieții. Trebuie să vă puneți ideile în ordine și sa fiți pregătit!” Aceste vești teribile și bruște m-au lăsat confuz și tot corpul părea să mi se scofâlcească ca o vânătă atinsă de îngheț, iar picioarele mi le simțeam de plumb. Speriat peste poate, am luat rezultatele testului și am părăsit spitalul, neștiind cum să ajung acasă.

sâmbătă, 12 septembrie 2020

Cantari crestine „Tot ce face Dumnezeu este să-l desăvârșească și să-l iubească pe om”



Cantari crestine „Tot ce face Dumnezeu este să-l desăvârșească și să-l iubească pe om”

Indiferent ce veți câștiga în timp,

vedeți că lucrarea lui Dumnezeu în voi azi e iubire.

Din vremea făcătorilor de servicii până azi,

oamenii pot vedea clar

cât de minunată e lucrarea lui Dumnezeu.

Creierul omului nu poate pătrunde

modurile în care lucrează Dumnezeu.

Omul poate vedea cât de mică-i e statura

și cât de mare nesupunerea.

Dumnezeu l-a blestemat pe om cu un sens,

nu l-a trimis la moarte.

El l-a blestemat pe om prin cuvintele Sale,

dar blestemul Său nu l-a atins pe om.

El a blestemat nesupunerea omului

și astfel, când Dumnezeu a rostit blesteme,

scopul Lui era și să îl desăvârșească pe om.

Dumnezeu îl judecă pe om, Dumnezeu îl blestemă pe om.

Dar oricum El îl desăvârșește pe om.

El trebuie să judece, trebuie să blesteme,

El desăvârșește ce e impur în om.

Dumnezeu n-a mai făcut niciodată o astfel de lucrare,

El lucrează acum asupra voastră

ca voi să-I puteți aprecia înțelepciunea.

Deși ați suferit durere în interior,

inima voastră este neclinitită și liniștită.

E marea voastră binecuvântare să vă puteți

bucura de această etapă a lucrării lui Dumnezeu.

Dumnezeu te tratează și ca să te mântuie.

Deși îți poate provoca durere,

când firea ta e schimbată,

vei vedea că lucrarea Lui e înțeleaptă.

În acea zi vei înțelege voia lui Dumnezeu.

Poate că acum nu vezi clar,

dar într-o zi vei vedea că lucrarea Lui de azi e valoroasă.

Dumnezeu îl judecă pe om, Dumnezeu îl blestemă pe om.

Dar oricum El îl desăvârșește pe om.

El trebuie să judece, trebuie să blesteme,

El desăvârșește ce e impur în om.

Când vezi că gloria lui Dumnezeu a sosit

și e important să-L iubești pe Dumnezeu,

ajungi să cunoști viața umană,

spiritul tău este eliberat,

trupul tău trăiește-n lumea Dumnezeului iubitor,

ai viața plină de bucurie,

ești mereu aproape de Dumnezeu și Îl admiri,

atunci vei cunoaște cu adevărat valoarea

lucrării lui Dumnezeu în prezent.

Fiecare etapă din lucrarea lui Dumnezeu,

fie că sunt cuvinte aspre,

judecată sau mustrare, este corectă și-l desăvârşeşte pe om.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”

Noul Testament spune pilda celor zece fecioare. Prin urmare care e diferența între virginele înțelepte și cele nesăbuite? Cum putem fi virgine înțelepte pentru a întâmpina pe Domnul?

vineri, 11 septembrie 2020

Semnele Apocalipsei „Descifrând intrigile Satanei”

Semnele Apocalipsei „Descifrând intrigile Satanei”

De ce guvernul PCC suprimă cu atâta înverșunare și persecută cu atâta brutalitate pe Dumnezeu Atotputernic și Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Versete din Biblie pentru referințe:

Această generaţie este o generaţie rea” (Luca 11:29).

Lumea întreagă zace în cel rău” (1 Ioan 5:19).

Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele” (Ioan 3:19-20).

Dacă lumea vă urăşte, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră!” (Ioan 15:18).

„Cum ai căzut din ceruri, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, asupritorul neamurilor! Tu ai zis în inima ta: «Mă voi înălţa la cer; îmi voi ridica tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu! Voi şedea pe muntele adunării, pe înălţimile din nord! Mă voi înălţa deasupra norilor, şi mă voi face asemenea Celui Preaînalt!»” (Isaia 14:12-14).

În cer a avut loc un război. Mihail şi îngerii lui s-au războit cu balaurul. Balaurul şi îngerii lui s-au războit şi ei, dar nu au putut învinge şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Marele balaur a fost aruncat, şi anume şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satan, cel care înşală întreaga omenire, a fost aruncat pe pământ, iar împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui. […] Când balaurul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a urmărit-o pe femeia care născuse băiatul” (Apocalipsa 12:7-9, 13).

CCCinte relevante ale lui Dumnezeu:

Acestea sunt faptele: pe când pământul nu exista încă, arhanghelul era cel mai mare dintre îngerii cerului. El avea autoritate asupra tuturor îngerilor din ceruri; aceasta a fost competența pe care i-a acordat-o Dumnezeu. Cu excepția lui Dumnezeu, era cel mai mare dintre îngerii cerului. Când Dumnezeu a creat mai târziu omenirea, arhanghelul a îndeplinit o trădare mai mare față de Dumnezeu pe pământ. Spun că L-a trădat pe Dumnezeu pentru că a vrut să gestioneze omenirea și să depășească autoritatea lui Dumnezeu. Arhanghelul a ispitit-o pe Eva în păcat; a făcut-o pentru că voia să-și stabilească împărăția pe pământ și să facă omenirea să-L trădeze pe Dumnezeu și să-l asculte pe el în schimb. A văzut că erau multe lucruri care îl ascultau; îngerii îl ascultau, la fel ca și oamenii de pe pământ. Păsările și fiarele, copacii, pădurile, munții, râurile și toate lucrurile de pe pământ erau în grija omului – adică Adam și Eva – în timp ce Adam și Eva îl ascultau. Arhanghelul a dorit astfel să depășească autoritatea lui Dumnezeu și să-L trădeze pe Dumnezeu. Mai târziu a determinat mulți îngeri să-L trădeze pe Dumnezeu, care apoi au devenit diverse spirite necurate.

din „Ar trebui să știi cum a evoluat întreaga umanitate până în ziua de azi” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu lucrează, Se îngrijește de o persoană, o apreciază, iar Satana Îi urmărește fiecare pas. Pe oricine este preferat de Dumnezeu și Satana îl urmărește și se ține în urma lui. Dacă Dumnezeu dorește această persoană, Satana, pentru a-și atinge obiectivul ascuns, ar face orice-i stă în putere să-L împiedice pe Dumnezeu, folosind diferite moduri diabolice ca să ispitească, să hărțuiască și să ruineze lucrarea pe care o face Dumnezeu. Care este obiectivul lui? El nu vrea ca Dumnezeu să aibă pe nimeni; îi vrea pe toți cei pe care îi vrea Dumnezeu, ca să-i ocupe, să-i controleze, să preia controlul asupra lor pentru ca ei să i se închine și să comită fapte rele împreună cu el. Nu este acesta motivul sinistru al Satanei? […] Satana se află în război cu Dumnezeu, ținându-se scai după El. Obiectivul său este să dărâme întreaga lucrare pe care Dumnezeu vrea s-o facă, să-i ocupe, să-i controleze și să-i elimine complet pe cei pe care îi vrea Dumnezeu. Dacă nu sunt eliminați, atunci ei ajung în posesia Satanei pentru a fi folosiți de el – acesta este obiectivul său.

din „Dumnezeu Însuși, Unicul (IV)” în Cuvântul Se arată în trup

Cunoașterea culturii antice i-a furat omului în tăcere prezența lui Dumnezeu și l-a predat pe om împăratului diavolilor și fiilor acestuia. Cele Patru cărți și Cinci Clasici au purtat gândirea și conceptele omului într-o altă epocă de revoltă, făcându-l pe om să se închine în continuare celor care au scris Cărțile și Clasicii, promovându-și noțiunile despre Dumnezeu. Împăratul diavolilor L-a alungat fără milă pe Dumnezeu din inima omului, fără ca oamenii să-și dea seama, în timp ce el a preluat cu bucurie inima omului. De-atunci, omul a fost posedat de un suflet urât și rău, cu fața împăratului diavolilor. O ură față de Dumnezeu le-a umplut piepturile, iar răutatea împăratului diavolilor s-a răspândit în om zi de zi, până când omul a fost complet mistuit. Omul nu a mai avut libertate și nu a fost în stare să se elibereze din încurcătura cu împăratul diavolilor. De aceea, omul a putut doar să rămână pe loc și să fie capturat, predându-se lui și devenind subjugat de el. Cu mult timp în urmă, el a plantat sămânța tumorii ateismului în inima tânără a omului, învățându-l erezii, cum ar fi „învățați din știință și tehnologie, înțelegeți cele Patru Modernizări, nu există niciun Dumnezeu în lume”. Nu doar atât, a proclamat în repetate rânduri „Să construim o țară frumoasă prin munca noastră sârguincioasă”, cerând tuturor să fie pregătiți din copilărie să-și slujească țara. Omul a fost adus în mod inconștient înaintea lui și el și-a asumat fără ezitare meritul (referindu-se la Dumnezeu care ţine toată omenirea în mâinile Sale). Niciodată nu s-a simțit, măcar o dată, rușinat sau a avut un sentiment de rușine. Mai mult, a capturat fără rușine poporul lui Dumnezeu în casa proprie, în timp ce a sărit ca un șoarece pe masă și l-a făcut pe om să i se închine ca unui Dumnezeu. Un astfel de răufăcător deznădăjduit este el! El strigă astfel de vorbe răutăcioase, scandaloase: „Nu există niciun Dumnezeu în lume. Vântul se datorează legilor naturale; ploaia este umiditate care se condensează și cade în picături pe pământ; un cutremur este zguduirea suprafeței pământului datorită schimbărilor geologice; seceta se datorează uscăciunii din aer provocate de distrugerea nucleonică de pe suprafața soarelui. Acestea sunt fenomene naturale. Care parte este o acțiune a lui Dumnezeu?” El chiar strigă[a] astfel de declarații nerușinate: „Omul a evoluat din vechile maimuțe, iar lumea de astăzi a progresat de la o societate primitivă cu aproximativ un miliard de ani în urmă. Poporul hotărăşte dacă o ţară înfloreşte sau cade.” În spate, omul îl atârnă cu susul în jos pe pereți și îl pune pe mese pentru a fi venerat și a i se închina. În timp ce acesta strigă: „Nu există Dumnezeu”, se consideră drept Dumnezeu, împingându-L, neînduplecat, pe Dumnezeu dincolo de marginile pământului. Stă în locul lui Dumnezeu și acționează ca împărat al diavolilor. Este complet absurd! Aceasta face ca o persoană să fie mistuită de o ură otrăvitoare. Se pare că Dumnezeu este dușmanul acestuia sub jurământ și că împăcarea cu Dumnezeu este imposibilă. Acesta plănuiește să-L alunge pe Dumnezeu în timp ce rămâne nepedepsit și liber.[1] Un astfel de împărat al diavolilor este el! Cum am putea să-i tolerăm existența? Nu se va odihni până când nu a deranjat lucrarea lui Dumnezeu și l-a lăsat în zdrențe și complet rușinat,[2] ca și cum vrea să se împotrivească lui Dumnezeu până la sfârșit, până când ori va muri peștele, ori se va rupe năvodul. El se opune în mod intenționat lui Dumnezeu și se tot apropie. Fața odioasă i-a fost de mult complet demascată și acum este zdrobită și bătută,[3] într-o stare groaznică, totuși nu se domolește în ura față de Dumnezeu, ca și cum dorește să-L fi putut devora în întregime pe Dumnezeu într-o singură înghițitură, pentru a-i ușura ura din inimă.

din „Lucrarea și intrarea (7)” în Cuvântul Se arată în trup

De sus în jos și de la început până la sfârșit, el a deranjat lucrarea lui Dumnezeu și a acționat în dezacord cu El. Toate vorbele despre moștenirea culturală antică, cunoștințele valoroase ale culturii antice, învățăturile taoismului și confucianismului, clasicii confucianiști și ritualurile feudale au dus omul în iad. Știința și tehnologia moderne avansate, precum și industria, agricultura și afacerile dezvoltate nu pot fi văzute nicăieri. Mai degrabă, el subliniază pur și simplu riturile feudale propagate de vechile „maimuțe” pentru a perturba, a se opune și a distruge în mod intenționat lucrarea lui Dumnezeu. Nu numai că a mâhnit omul până în ziua de astăzi, dar vrea să-l mistuie[4] complet. Învățătura codului feudal de etică și transmiterea cunoașterii culturii antice au contaminat mult timp omul și l-au transformat în diavoli mari și mici. Sunt puțini care L-ar primi cu ușurință pe Dumnezeu și ar întâmpina cu bucurie venirea lui Dumnezeu. Fața omului este plină de crimă și, în toate locurile, moartea este în aer. Ei caută să-L alunge pe Dumnezeu din acest ținut; cu cuțite și săbii în mână, se aranjează în formațiune de luptă pentru a-L nimici pe Dumnezeu. Idolii sunt răspândiți în tot ținutul diavolului, unde omul este în mod constant învățat că nu există Dumnezeu. Pe deasupra acestui ținut pătrunde un miros dezgustător de hârtie arsă și tămâie atât de gros, încât este sufocant. Pare să fie mirosul de nămol ce plutește când șarpele se învârte și se încolăcește și este de ajuns încât omul nu se poate stăpâni să nu vomite. În afară de aceasta, pot fi auziți cu ușurință demoni răi cântând scripturi. Acest sunet pare să vină de departe din iad, iar omul nu poate decât să simtă o răceală pe şira spinării. În tot acest ținut sunt împrăștiați idoli, în toate culorile curcubeului, care transformă ținutul într-o lume orbitoare, iar împăratul diavolilor își păstrează un rânjet pe față, ca și cum uneltirea sa rea a reușit. Între timp, omul este complet neștiutor de acest lucru, nici nu știe omul că diavolul l-a corupt deja într-o asemenea măsură încât a devenit fără rațiune și învins. Acesta dorește să distrugă tot ce este al lui Dumnezeu dintr-o singură suflare, să-L insulte și să-L ucidă din nou și încearcă să-I distrugă și să-I tulbure lucrarea. Cum I-ar putea acesta permite lui Dumnezeu să aibă un statut egal? Cum poate acesta îngădui ca Dumnezeu „să se amestece” în lucrarea acestuia printre oameni pe pământ? Cum poate acesta să-I permită lui Dumnezeu să-i demaște fața sa odioasă? Cum Îi poate permite lui Dumnezeu să-i perturbe lucrarea? Cum ar putea acest diavol, care fumegă de furie, să-I permită lui Dumnezeu să-i conducă reședința puterii lui pe pământ? Cum ar putea el recunoaște de bunăvoie înfrângerea? Înfățișarea odioasă a acestuia a fost dezvăluită pentru ceea ce este ea, de aceea se constată că nu se știe dacă să se râdă sau să se plângă, și este cu adevărat dificil să se vorbească despre aceasta. Oare nu este aceasta esența lui?

din „Lucrarea și intrarea (7)” în Cuvântul Se arată în trup

Vreme de mii de ani acesta a fost pământul murdăriei, insuportabil de murdar, unde suferința abundă, stafiile colindă prin fiecare colț al lui, păcălind și înșelând, făcând acuzații nejustificate,[5] fiind nemiloase și rele, călcând în picioare acest oraș al fantomelor și lăsându-l plin de cadavre; duhoarea descompunerii acoperă pământul și umple aerul și este păzită cu strășnicie.[6] Cine poate vedea lumea de dincolo de ceruri? Diavolul leagă strâns tot trupul omului, îi scoate amândoi ochii și îi sigilează buzele. Regele diavolilor a fost turbat vreme de câteva mii de ani, chiar până astăzi, când încă mai veghează atent asupra orașului fantomelor, ca și cum ar fi un palat inexpugnabil al demonilor; această haită de câini de pază, între timp, se holbează cu ochi dușmănoși, temându-se profund că Dumnezeu îi va lua prin surprindere și îi va șterge de pe fața pământului, lăsându-i fără un loc al păcii și fericirii. Cum ar putea oamenii dintr-un asemenea oraș al fantomelor să-L fi văzut vreodată pe Dumnezeu? S-au bucurat ei vreodată de afecțiunea și frumusețea lui Dumnezeu? Ce apreciere au ei față de chestiunile lumii omenești? Câți dintre ei pot înțelege voia înflăcărată a lui Dumnezeu? Nu-i de mirare, atunci, că Dumnezeu întrupat rămâne complet ascuns: într-o asemenea societate întunecată, unde demonii sunt nemiloși și inumani, cum ar putea regele diavolilor, care ucide oameni cât ai clipi din ochi, să tolereze existența unui Dumnezeu care este încântător, bun și, de asemenea, sfânt? Cum ar putea el să aplaude și să aclame venirea lui Dumnezeu? Lacheii aceștia! Ei răsplătesc bunătatea cu ură, L-au disprețuit de mult timp pe Dumnezeu, Îl abuzează pe Dumnezeu, sunt extrem de sălbatici, nu au nici cea mai mică considerație față de Dumnezeu, pradă și jefuiesc, și-au pierdut toată conștiința și nu au nicio urmă de bunătate […]. Libertate religioasă? Drepturile și interesele legitime ale cetățenilor? Toate sunt trucuri pentru acoperirea păcatului! […] De ce să pui un obstacol atât de impenetrabil în fața lucrării lui Dumnezeu? De ce să folosești diferite trucuri ca să-i înșeli pe oamenii lui Dumnezeu? Unde sunt adevărata libertate și drepturile și interesele legitime? Unde este nepărtinirea? Unde este alinarea? Unde este căldura? De ce să folosești scheme amăgitoare ca să-i păcălești pe oamenii lui Dumnezeu? De ce să folosești forța ca să oprești venirea lui Dumnezeu? De ce să nu-I permiți lui Dumnezeu să colinde în voie pe pământul pe care El l-a creat? De ce să-L hăituiești pe Dumnezeu până când nu mai are unde să-Și odihnească al Său cap? Unde este căldura dintre oameni? Unde este primirea călduroasă dintre oameni? De ce să-I produci un asemenea chin disperat lui Dumnezeu? De ce să-L faci pe Dumnezeu să strige iar și iar? De ce să-L forțezi pe Dumnezeu să-Și facă griji pentru Fiul Lui iubit? De ce această societate întunecată și nefericiții ei câini de pază nu-I permit lui Dumnezeu să vină în voie și să meargă prin lumea pe care El a creat-o?

din „Lucrarea și intrarea (8)” în Cuvântul Se arată în trup

Satana își câștigă faima prin înșelarea publicului. Deseori se prezintă ca avangardă și model de dreptate. Sub pretextul de a proteja dreptatea, îi rănește pe oameni, le devorează sufletele și utilizează tot felul de mijloace pentru a amorți, înșela și incita omul. Scopul său este de a-l face pe om să aprobe și să-i urmeze comportamentul rău, de a-l face pe om să i se alăture în a se opune autorității și suveranității lui Dumnezeu. Totuși, când o persoană își dă seama de uneltirile, intrigile și caracteristicile lui rele și nu vrea să continue să fie călcat în picioare și păcălit de el sau să-i fie în continuare sclav sau să fie pedepsit și distrus împreună cu el, Satana își schimbă trăsăturile anterior sfinte și își scoate masca falsă pentru a-și dezvălui fața adevărată, reală, depravată, urâtă și sălbatică. Nu i-ar plăcea nimic mai mult decât să îi extermine pe toți cei care refuză să îl urmeze și pe cei care se opun forțelor sale malefice. În acest stadiu, Satana nu poate să mai afișeze înfățișarea unui gentleman demn de încredere; în schimb, sunt dezvăluite trăsăturile sale adevărate, urâte, de sub pielea sa de oaie. Odată ce uneltirile Satanei sunt aduse la lumină, odată ce trăsăturile sale adevărate sunt expuse, el se va pierde cu firea și își va expune barbaria; dorința sa de a răni și de a devora oamenii doar se va intensifica. Asta deoarece este înfuriat de trezirea omului; el dezvoltă un spirit de răzbunare puternic față de oameni din cauza aspirației lor de a tânji după libertate și lumină și de a se elibera din închisoarea lui. Furia lui are intenția de a-și apăra răul și este, de asemenea, o revelare adevărată a naturii sale sălbatice.

[…] Motivul pentru care Satana este exasperat și furios este acesta: uneltirile sale cumplite au fost scoase la iveală; nu poate scăpa ușor cu intrigile sale; ambiția sa sălbatică și dorința de a-L înlocui pe Dumnezeu și de a acționa ca Dumnezeu au fost lovite și blocate; scopul său de a controla întreaga omenire a devenit acum un eșec și nu poate fi niciodată realizat.

din „Dumnezeu Însuși, Unicul (II)” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Toți știm că PCC este un partid ateu. Ateii sunt la putere și asta înseamnă că Satana este la putere. PCC Îl vede pe Dumnezeu drept dușman. De îndată ce vor vedea că Hristos Se arată și Își face lucrarea, ei vor trimite forțele armate și nu se vor retrage până când lucrarea lui Hristos nu va fi eradicată complet. Ei nu se vor opri până nu Îl răstignesc pe Hristos! De când a venit PCC la putere, L-au negat în mod public pe Dumnezeu, condamnându-L și hulindu-L. Au catalogat creștinismul drept o sectă malefică și Biblia drept o carte malefică; o confiscă și o ard! Au declarat grupuri religioase drept organizații sectante și le-au supus opresiunilor și persecuțiilor. Mai ales când vine vorba despre acei creștini care cred în adevăratul Dumnezeu și Îl mărturisesc, PCC îi suprimă fanatic, arestându-i și persecutându-i. Aplică torturi inumane și provoacă rău cu sălbăticie. Este cu adevărat un genocid nemilos și nejustificat!

Demonul PCC se opune Cerului și voinței lui Dumnezeu. Apucăturile sale rele de sfidare a lui Dumnezeu sunt nenumărate și păcatele sale sunt multe! Sunt suficiente fapte care dovedesc că PCC este o forță satanică rea, un dușman al lui Dumnezeu. De ce PCC îi persecută și îi urăște așa de mult pe cei care cred în adevăratul Dumnezeu? Care este scopul său? Se teme că poporul chinez va începe să creadă în Dumnezeu și să-L urmeze. Se teme că oamenii vor urma adevărul și vor dobândi mântuirea. În acest caz, nimeni nu va mai fi înrobit sau nevoit să slujească PCC. Prin urmare, diavolul PCC folosește orice mijloc pentru a persecuta creștinii. Vrea să interzică lucrarea lui Dumnezeu și să interzică creștinismul; vrea să transforme China într-o țară atee, ca să-și consolideze poziția de dictator al Chinei pentru mii de generații. Acest lucru este suficient pentru a demonstra că PCC este regimul satanic rău care urăște cel mai mult adevărul și Îl urăște pe Dumnezeu. Este o organizație diabolică opusă lui Dumnezeu!

[…] De fapt, Domnul Isus ne-a arătat asta cu mult timp în urmă. „Această generaţie este o generaţie rea” (Luca 11:29). „Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele” (Ioan 3:19). Biblia spune, de asemenea, că: „Lumea întreagă zace în cel rău” (1 Ioan 5:19). Domnul Isus intră în miezul problemei și dezvăluie adevărata stare și izvorul acestui întuneric malefic al lumii. Toată omenirea trăiește sub influența Satanei. N-are unde să existe Dumnezeu sau adevărul. În comunitățile religioase, nimeni nu îndrăznește să mărturisească public, în biserică, întruparea lui Dumnezeu. Cu siguranță nu există niciun popor care să îndrăznească să mărturisească în biserică sau în public despre adevărul pe care Îl exprimă Hristos. Dacă cineva din orice confesiune este prins că mărturisește despre Hristos întrupat, va fi condamnat pentru păcat. Va fi alungat din biserică sau chiar va fi predat guvernului. Spuneți-mi, nu este acesta nivelul maxim al răutății la care poate ajunge umanitatea? Toate colțurile pământului răsună de voci de negare a lui Dumnezeu, de negare a adevărului sau de condamnare a lui Hristos. Nu se datorează asta faptului că această lume a fost condusă de acele forțe satanice care se opun lui Dumnezeu? Gândiți-vă că, în urmă cu 2000 de ani, când Domnul Isus întrupat S-a născut, El a fost vânat de guvernul roman. Când Domnul Isus predica și Își făcea lucrarea, El a fost răstignit de o alianță de lideri iudei și oficialități romane. Când Evanghelia Domnului Isus a venit în China, a fost întâmpinată cu condamnare și împotrivire fanatică din partea guvernului chinez. Nici măcar nu știm câți misionari au fost torturați sau măcelăriți. De când PCC a preluat puterea, numărul creștinilor care au fost arestați sau uciși este și mai greu de cuantificat. Ce dovedesc toate aceste lucruri? De ce PCC-ul îi urăște atât de mult pe credincioși? De ce creștinii au fost persecutați atât de mult în decursul istoriei? De ce oamenii întotdeauna resping și condamnă adevărul? De ce nu se poate face voia lui Dumnezeu pe pământ și în toate țările lumii? Deoarece Satana controlează umanitatea. Pentru că întreaga lume se află pe domeniul Satanei. Deoarece pământul este condus de forțele rele ale Satanei și de regimurile atee care se împotrivesc lui Dumnezeu! Regimul PCC este un exemplu clasic al forțelor rele ale Satanei. Acesta este motivul pentru care omenirea este plină de rău și de întuneric.

din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Note de subsol:

[1.] „El rămâne nepedepsit și liber” indică faptul că diavolul merge turbat și înnebunit de furie.

[2.] „Haos total” se referă la modul în care comportamentul violent al diavolului este insuportabil pentru oameni.

[3.] „Zdrobită și bătută” se referă la fața urâtă a împăratului diavolilor.

[4.] „A mistui” se referă la comportamentul violent al împăratului diavolilor, care-i jefuiește pe oameni în întregime.

[5.] „Făcând acuzații lipsite de bază” se referă la metodele prin care diavolul le face rău oamenilor.

[6.] „Păzită cu strășnicie” sugerează că metodele prin care diavolul îi rănește pe oameni sunt deosebit de rele și controlează oamenii atât de tare încât aceștia nu mai au spațiu de mișcare.

[a.] Textul original spune: „Unii chiar strigă”.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Postări populare: Pilda fecioarelor intelepte


joi, 10 septembrie 2020

Venirea domnului „Suspinul Celui Atotputernic” (Fragment 1)

Venirea domnului „Suspinul Celui Atotputernic” (Fragment 1)

Dumnezeu Atotputernic spune: 
Există un secret enorm în inima ta de care nu ai fost niciodată conștient, fiindcă trăiești într-o lume fără lumină. Inima și duhul ți-au fost acaparate de cel rău. Vederea ți-a fost întunecată de tenebre și nu poți vedea nici soarele de pe cer, nici acea stea scânteietoare a nopții. Urechile îți sunt înfundate de cuvinte înșelătoare și nu auzi nici glasul tunător al lui Iahve, nici sunetul apelor care curg de la tron. Ai pierdut tot ce este pe bună dreptate al tău, tot ceea ce ți-a dăruit Cel Atotputernic. Ai intrat într-o nesfârșită mare a suferinței, fără putere de scăpare, fără speranță de supraviețuire și tot ce faci este să te zbați și să alergi încoace și încolo… Din acel moment, ai fost condamnat să fii chinuit de cel rău, departe de binecuvântările Celui Atotputernic, acolo unde proviziile Celui Atotputernic îți sunt inaccesibile, coborând pe un drum fără întoarcere. Un milion de chemări abia pot să-ți trezească inima și duhul. Dormi adânc în mâinile celui rău, care te-a ademenit într-un nemărginit tărâm, unde nu există direcție sau indicatoare de drum. Din acel moment, ți-ai pierdut inocența și puritatea de la început și ai început să eviți îngrijirea Celui Atotputernic. În inima ta, cel rău te conduce în toate lucrurile și a devenit viața ta. Nu te mai temi de el, nu-l mai eviți și nu te mai îndoiești de el; în schimb, îl tratezi ca pe Dumnezeu în inima ta. Ai început să-l venerezi, să i te închini și voi doi ați devenit la fel de inseparabili precum trupul și umbra sa, dedicați unul altuia în viață și în moarte. Nu ai nicio idee de unde ai venit, de ce te-ai născut sau de ce vei muri. Îl consideri pe Cel Atotputernic un străin; nu-I cunoști originile și cu atât mai puțin tot ceea ce a făcut El pentru tine. Toate lucrurile care vin de la El au devenit odioase pentru tine; nici nu le prețuiești, nici nu le cunoști valoarea. Umbli alături de cel rău, începând din ziua în care ai primit proviziile Celui Atotputernic. Ai suferit mii de ani de vijelii și furtuni alături de cel rău și te-ai unit cu el împotriva Dumnezeului care a fost sursa vieții tale. Nu știi nimic despre pocăință, ca să nu mai vorbim că ai ajuns la un pas de pieire. Ai uitat că cel rău te-a sedus și te-a chinuit; ți-ai uitat originile. Așadar, cel rău te-a chinuit în fiecare clipă până în ziua de azi. Inima și duhul îți sunt amorțite și decăzute. Ai încetat să te plângi de necazurile lumii omului; nu mai crezi că lumea este nedreaptă și cu atât mai puțin îți pasă dacă Cel Atotputernic există. Acest lucru este din cauză că, în urmă cu mult timp, l-ai considerat pe cel rău adevăratul tău tată și nu te poți despărți de el. Acesta este secretul din inima ta. Pe măsură ce se ivesc zorile, o stea a dimineții începe să strălucească în est. E o stea care nu a mai fost niciodată acolo și luminează cerul senin, scânteietor, aprinzând din nou în inima oamenilor lumina stinsă. Datorită acestei lumini, care strălucește deopotrivă asupra ta și a altora, omenirea nu mai este singură. Cu toate acestea, doar tu continui să dormi adânc în noaptea întunecată. Nu auzi niciun sunet și nu vezi nicio lumină; nu ești conștient de apariția unui nou cer și pământ, a unei noi ere, pentru că tatăl tău îți spune: „Copilul meu, nu te ridica, e încă devreme. Vremea este rece, așa că nu merge afară, ca nu cumva să fii străpuns în ochi de sabie și de suliță”. Tu ai încredere doar în avertismentele tatălui tău, deoarece crezi că doar tatăl tău are dreptate, fiindcă tatăl tău este mai în vârstă decât tine și te iubește foarte mult. Astfel de avertismente și o astfel de dragoste te determină să nu mai crezi în legenda că există lumină în lume; ele nu te lasă să-ți pese dacă mai există adevăr în această lume. Tu nu mai îndrăznești să speri la salvarea oferită de Cel Atotputernic. Ești mulțumit cu situația actuală, nu te mai aștepți la apariția luminii, nu mai ești atent la venirea Celui Atotputernic așa cum este spusă în legendă. În ceea ce te privește, nimic din ceea ce este frumos nu poate fi readus la viață, nu poate exista. În ochii tăi, ziua de mâine a omenirii, viitorul omenirii, dispare pur și simplu, spulberat. Te ții strâns de hainele tatălui tău cu toată puterea, împărtășindu-i voios greutățile, fiindu-ți frică să nu-ți pierzi tovarășul de drum și direcția călătoriei tale îndepărtate. Lumea vastă și tulbure a oamenilor i-a format pe mulți dintre voi, neclintiți și neînfricați în a îndeplini diferitele roluri ale acestei lumi. Ea a creat mulți „războinici” fără vreo teamă de moarte. Mai mult decât atât, ea a produs grămadă peste grămadă de ființe umane amorțite și paralizate care nu cunosc scopul creației lor. Ochii Celui Atotputernic cercetează fiecare membru al rasei umane profund afectate. Ceea ce aude El este plânsetul celor care suferă, ce vede El este nerușinarea celor care sunt chinuiți și ce simte El este neajutorarea și groaza unei rase umane care a pierdut harul mântuirii. Omenirea respinge îngrijirea Lui, alegând să meargă pe propria ei cale și încearcă să evite cercetarea ochilor Lui, preferând să savureze până la ultima picătură amărăciunea mării adânci în compania dușmanului. Suspinul Celui Atotputernic nu mai este auzit de omenire; mâinile Celui Atotputernic nu mai sunt dispuse să mângâie această funestă umanitate. De nenumărate ori El câștigă din nou și de nenumărate ori pierde din nou și astfel se repetă lucrarea pe care o face El. Din acel moment, El începe să obosească, să se simtă epuizat și, astfel, oprește lucrarea pe care o are în mână și încetează să umble în mijlocul omenirii…. Omenirea este complet inconștientă de oricare dintre aceste schimbări, de venirea și plecarea, de tristețea și melancolia Celui Atotputernic. 

din „Biserica lui Dumnezeu Atotputernic”

Lista de devoționale zilnice este o colecție de articole devoționale și adevăruri înrudite, care vă vor ajuta să înțelegeți mai mult adevăr.

miercuri, 9 septembrie 2020

Segment de film creștin „De la tron curge apa vieții” De ce face Dumnezeu lucrarea de judecată din zilele de pe urmă?


Segment de film creștin „De la tron curge apa vieții” De ce face Dumnezeu lucrarea de judecată din zilele de pe urmă?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Deşi Isus a lucrat mult printre oameni, El a desăvârşit doar răscumpărarea întregii omeniri şi a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor şi nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influenţa Satanei nu a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci şi ca Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui, care a fost stricată de Satana. Şi astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă şi a început lucrarea de mustrare şi judecată, şi munca aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toţi cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare şi vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină şi vor dobândi adevărul, calea şi viaţa.

Fragment din„Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost pervertit de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin substanța întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate să-și înlăture pervertirea și să fie făcut pur. Decât să considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea purificării. Într-adevăr, această etapă este cea a cuceririi, precum și a doua etapă în lucrarea de mântuire.

Fragment din„Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Știi doar că Isus va coborî în zilele de pe urmă, dar cum va coborî El mai exact? Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu eşti socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu eşti păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă eşti doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să te împărtășeşti din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, eşti incapabil să primeşti direct moștenirea lui Dumnezeu.

Fragment din„Referitor la apelative și identitate” în Cuvântul Se arată în trup

Prin ce este împlinită desăvârșirea omului de Dumnezeu? Prin firea Lui dreaptă. Firea lui Dumnezeu cuprinde în primul rând dreptate, mânie, măreție, judecată și blestem, iar desăvârșirea omului de către El este în mare parte prin judecată. Unii oameni nu înțeleg și întreabă de ce Dumnezeu este capabil doar să facă omul desăvârșit prin judecată și blestem. Ei spun: „Dacă Dumnezeu ar blestema omul, omul nu ar muri? Dacă Dumnezeu ar judeca omul, omul nu ar fi condamnat? Atunci cum poate el încă fi făcut desăvârșit?” Astfel sunt cuvintele oamenilor care nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu. Ceea ce blestemă Dumnezeu este neascultarea omului și ceea ce El judecă sunt păcatele omului. Deși vorbește cu asprime și fără cea mai mică sensibilitate, El dezvăluie tot ce este în om și, prin aceste cuvinte stricte, El descoperă ceea ce este esențial în om, totuși, printr-o astfel de judecată, El dă omului o cunoaștere profundă a esenței trupului și, astfel, omul se supune ascultării înaintea lui Dumnezeu. Trupul omului este de păcat și, de Satana, este neascultător și este obiectul mustrării lui Dumnezeu – și astfel, pentru a-i permite omului să se cunoască pe sine, cuvintele judecății lui Dumnezeu trebuie să i se întâmple lui și trebuie să fie folosite toate felurile de rafinare; doar atunci lucrarea lui Dumnezeu poate fi eficientă.

Din cuvintele rostite de Dumnezeu se poate vedea că El a condamnat deja trupul omului. Sunt aceste cuvinte, atunci, cuvintele blestemului? Cuvintele rostite de Dumnezeu dezvăluie caracterul adevărat al omului și, prin astfel de revelație, el este judecat și, atunci când vede că este incapabil să împlinească voia lui Dumnezeu, în interiorul său simte suferință și remușcare, simte că este atât de îndatorat față de Dumnezeu și insuficient pentru voia lui Dumnezeu. Există momente când Duhul Sfânt te disciplinează din interior, iar această disciplină vine de la judecata lui Dumnezeu; sunt momente când Dumnezeu îți reproșează și Își ascunde fața de tine, când nu-ți dă nicio atenție și nu lucrează în tine, mustrându-te fără o vorbă pentru a te rafina. Lucrarea lui Dumnezeu în om este în mare parte pentru a face clară firea Sa dreaptă. Ce mărturie poartă omul în cele din urmă lui Dumnezeu? El mărturisește că Dumnezeu este Dumnezeul drept, că firea Lui este dreptate, mânie, mustrare și judecată; omul mărturisește despre firea dreaptă a lui Dumnezeu. Dumnezeu folosește judecata Lui pentru a face omul desăvârșit, a iubit omul și l-a mântuit pe om – dar cât de mult este conținut în dragostea Lui? Există judecată, măreție, mânie și blestem. Deși Dumnezeu a blestemat omul în trecut, El nu l-a aruncat complet pe om în groapa fără fund, dar a folosit acele mijloace pentru a rafina credința omului; El nu l-a omorât pe om, ci a acționat pentru a-l face pe om desăvârșit. Esența trupului este aceea care este a lui Satana – Dumnezeu a spus aceasta perfect corect – dar faptele îndeplinite de Dumnezeu nu sunt săvârșite conform cuvintelor Sale. El te blestemă pentru ca tu să poți să-L iubești pe El și astfel ca tu să poți cunoaște esența trupului; El te mustră pentru ca tu să poți fi trezit, pentru a-ți permite să cunoști lipsurile din tine și să cunoști nevrednicia completă a omului. Astfel, blestemele lui Dumnezeu, judecata Lui și măreția și mânia Lui – toate sunt pentru a-l face pe om desăvârșit. Tot ceea ce face Dumnezeu astăzi și firea dreaptă pe care El o face clară în voi – este totul pentru a face omul desăvârșit și astfel este dragostea lui Dumnezeu.

Fragment din„Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Într-adevăr, lucrarea ce se face astăzi este ca oamenii să se lepede de Satana, să se lepede de vechiul lor strămoș. Toate judecățile prin cuvânt au ca scop să scoată la lumină firea coruptă a omenirii și să permită oamenilor să înțeleagă esența vieții. Toate aceste judecăți repetate pătrund în inimile oamenilor. Fiecare judecată are impact direct asupra sorții lor și este menită să rănească inimile lor pentru ca ei să se lepede de acele lucruri și, în acest fel, să cunoască viața, să cunoască această lume întinată, să cunoască și înțelepciunea și atotputernicia lui Dumnezeu și să cunoască această omenire coruptă de Satana. Cu cât are parte de mai multă mustrare și judecată de acest fel, cu atât inima omului poate fi rănită mai mult și cu atât mai mult duhul său se poate deștepta. Scopul acestui fel de judecată este deșteptarea duhurilor acestor oameni extrem de corupți și profund amăgiți. Omul nu are duh, adică duhul său s-a stins cu mult timp în urmă și nu știe că există Cerurile, nu știe că există un Dumnezeu și cu siguranță nu are habar că se zbate în abisul morții; cum oare ar putea să știe că trăiește în acest iad demonic pe pământ? Cum oare ar putea să știe că leșul său putred a fost azvârlit, prin corupția Satanei, în gheena morții? Cum oare ar putea să știe că tot ce se află pe pământ a fost de mult iremediabil distrus de omenire? Și cum oare ar putea să știe că a coborât Creatorul astăzi pe pământ și este în căutarea unui grup de oameni corupți pe care El îi poate salva? Chiar după ce omul experimentează fiecare rafinare și judecată posibilă, conștiința sa trândavă tot nu se înflăcărează și este practic nepăsătoare. Omenirea este atât de decăzută! Cu toate că acest tip de judecată seamănă cu o grindină nemiloasă care cade din ceruri, este de cel mai mare folos omului. Dacă oamenii nu ar fi judecați astfel, totul ar fi în zadar și salvarea oamenilor din prăpastia nefericirii ar fi absolut imposibilă. Dacă nu ar fi această lucrare, oamenilor le-ar fi foarte greu să scape din gheenă pentru că inimile lor au pierit cu mult timp în urmă, iar duhurile lor au fost de mult strivite de Satana. Pentru a vă salva pe voi cei care v-ați afundat în cele mai adânci hăuri ale degenerării trebuie să fiți chemați cu înverșunare, să fiți judecați cu înverșunare și abia atunci inimile voastre de gheață se vor deștepta.

Fragment din„Numai cei desăvârșiți pot trăi o viață plină de sens” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu face lucrarea de judecată și mustrare în așa fel încât omul să poată să Îl cunoască, și pentru mărturisirea Lui. Fără judecata Lui asupra firii stricate a omului, omul nu ar putea cunoaște firea Sa cea dreaptă, care nu îngăduie nicio ofensă, și nici nu ar putea transforma vechea lui cunoaștere despre Dumnezeu într-una nouă. Pentru mărturisirea Sa și pentru gestionarea Sa, El Își face publică totalitatea, îngăduindu-i astfel omului, prin arătarea Lui publică, să atingă cunoașterea lui Dumnezeu, să-și schimbe firea, și să fie martor răsunător pentru Dumnezeu.

Fragment din„Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El” în Cuvântul Se arată în trup

Zilele de pe urmă deja au sosit. Toate lucrurile din creație vor fi clasificate conform tipului lor și separate în diferite categorii pe baza naturii lor. Acesta este momentul când Dumnezeu dezvăluie rezultatul omenirii și destinația fiecăruia. Dacă oamenii nu ar trece prin mustrare și judecată, atunci nu ar fi niciun mod de a le dezvălui neascultarea și nedreptatea. Doar prin mustrare și judecată poate fi dezvăluit rezultatul întregii creații. Omul își arată adevăratul fel doar când este mustrat și judecat. Răul va fi pus cu răul, binele cu binele și, întreaga omenire va fi clasificată conform tipului său. Prin mustrare și judecată va fi dezvăluit rezultatul întregii creații, astfel încât răul să poată fi pedepsit și binele răsplătit și toți oamenii să fie sub stăpânirea lui Dumnezeu. Toată această lucrare trebuie obținută prin mustrare și pedeapsă dreaptă. Deoarece corupția omului a atins apogeul și neascultarea sa devine extrem de gravă, doar firea dreaptă a lui Dumnezeu, una care este în principal compusă din mustrare și judecată și care este dezvăluită în timpul zilelor de pe urmă, poate transforma și îl poate întregi pe om. Doar această fire poate expune răul și, astfel, îi poate pedepsi sever pe toți cei nedrepți.

Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

marți, 8 septembrie 2020

Cantari crestine „Ar trebui să te lepezi de tot pentru adevăr”


Cantari crestine „Ar trebui să te lepezi de tot pentru adevăr”

Trebuie să suferi greutăți pentru adevăr,

trebuie să te dai pe tine însuți adevărului,

trebuie să înduri umilințe pentru adevăr,

și pentru a câștiga mai mult din adevăr trebuie să înduri mai multă suferință.

Aceasta este ceea ce ar trebui să faci. Aceasta este ceea ce ar trebui să faci.

Trebuie să nu renunți la adevăr

de dragul unei vieți liniștite de familie

și nu trebuie să pierzi demnitatea și integritatea vieții tale

pentru o desfătare de moment.

Ar trebui să urmărești tot ceea ce este bun și frumos

și ar trebui să urmărești o cale în viață care este mai semnificativă.

Dacă duci o asemenea viață vulgară și nu urmărești niciun obiectiv,

nu îți irosești tu viața? Ce poți câștiga dintr-o asemenea viață?

Ar trebui să abandonezi toate desfătările trupului

pentru un singur adevăr

și nu ar trebui să renunți la toate adevărurile

pentru un pic de desfătare.

Oamenii de genul acesta nu au integritate sau demnitate;

nu există nicio semnificație în existența lor!

Ar trebui să abandonezi toate desfătările trupului

pentru un singur adevăr

și nu ar trebui să renunți la toate adevărurile

pentru un pic de desfătare.

Oamenii de genul acesta nu au integritate sau demnitate;

nu există nicio semnificație în existența lor!

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”

Domnul Iisus a spus: “Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!” (Mat 4:17). (NTLR®) Atunci ce e adevărata pocăință? Ce ar trebui să facă creștinii pentru a dobândi adevărata pocăință?

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

luni, 7 septembrie 2020

a doua venire a lui iisus hristos | Fragment 83 | „Dumnezeu Însuși, Unicul (I)”



A doua venire a lui iisus hristos | Fragment 83 | „Dumnezeu Însuși, Unicul (I)”


Dumnezeu folosește cuvântul pentru a crea toate lucrurile

Geneza 1:3-5 Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!”; şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina „zi”, iar întunericul l-a numit „noapte”. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua întâi.

Geneza 1:6-7 Dumnezeu a zis: „Să fie o boltă cerească în mijlocul apelor, care să despartă apele de ape!” Astfel, Dumnezeu a făcut bolta şi a despărţit apele care sunt sub boltă de apele care sunt deasupra ei. Şi aşa a şi fost.

Geneza 1:9-11 Dumnezeu a zis: „Să se adune la un loc apele care sunt sub cer şi să apară uscatul!” Şi aşa a şi fost. Dumnezeu a numit uscatul „pământ”, iar apele care au fost adunate la un loc, le-a numit „mări”. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. Atunci Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vegetaţie: plante care să facă sămânţă şi pomi fructiferi care să dea rod cu sămânţă în el, potrivit soiului lor!” Şi aşa a şi fost.

Geneza 1:14-15 Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători pe bolta cerului, care să despartă ziua de noapte; ei să fie semne care să arate anotimpurile, zilele şi anii şi să slujească drept luminători pe bolta cerului, ca să dea lumină pământului!” Şi aşa a şi fost.

Geneza 1:20-21 Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări pe bolta cerului, deasupra pământului!” Astfel, Dumnezeu a făcut creaturile cele mari din ape, toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, potrivit felurilor lor şi toate păsările înaripate, potrivit felurilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun.

Geneza 1:24-25 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare, potrivit felurilor lor: vite, animale mici şi animale sălbatice, fiecare potrivit felurilor lor!” Şi aşa a şi fost. Dumnezeu a făcut animalele sălbatice, potrivit felurilor lor, vitele, potrivit felurilor lor şi toate animalele mici care mişună pe pământ, potrivit felurilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun.

În prima zi, se nasc ziua și noaptea omenirii și rămân neclintite mulțumită autorității lui Dumnezeu

Haideți să ne uităm la acest prim pasaj: „Atunci Dumnezeu a zis: «Să fie lumină!»; şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina «zi», iar întunericul l-a numit «noapte». A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua întâi” (Geneza 1:3-5). Acest pasaj descrie primul act al lui Dumnezeu la începutul creației și prima zi petrecută de Dumnezeu în care au existat o seară și o dimineață. Dar a fost o zi extraordinară: Dumnezeu a început să pregătească lumina pentru toate lucrurile, și mai departe a despărțit lumina de întuneric. În această zi, Dumnezeu a început să vorbească, iar cuvintele Sale și autoritatea Sa au existat unele lângă altele. Autoritatea Lui a început să se arate în toate lucrurile și puterea Lui s-a răspândit printre toate lucrurile ca rezultat al cuvintelor Sale. Începând din această zi, toate lucrurile au luat formă și au rămas neclintite datorită cuvintelor lui Dumnezeu, a autorității lui Dumnezeu și a puterii lui Dumnezeu și au început să funcționeze mulțumită cuvintelor lui Dumnezeu, a autorității lui Dumnezeu și a puterii lui Dumnezeu. Când Dumnezeu a spus cuvintele „Să fie lumină,” a fost lumină. Dumnezeu nu a întreprins nici o acțiune; lumina apăruse ca rezultat al cuvintelor Sale. Aceasta era lumina pe care Dumnezeu a numit-o zi și de care omul încă depinde și astăzi pentru existența lui. Prin porunca lui Dumnezeu, esența și valoarea ei nu s-au schimbat și nu au dispărut niciodată. Existența ei dovedește autoritatea și puterea lui Dumnezeu, proclamă existența Creatorului și confirmă, iar și iar, identitatea și statutul Creatorului. Nu este intangibilă sau iluzorie, ci o lumină reală care poate fi văzută de către om. De atunci încolo, în această lume goală în care „pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului era întuneric,” a fost produs primul lucru material. Acest lucru a venit din cuvintele din gura lui Dumnezeu și a apărut în primul act al creației tuturor lucrurilor datorită autorității și. cuvântărilor lui Dumnezeu Curând după aceea, Dumnezeu a poruncit ca lumina și întunericul să se separe… Totul s-a schimbat și a fost complet datorită cuvintelor lui Dumnezeu… Dumnezeu a numit această lumină „Zi” și a numit întunericul „Noapte”. Din acel moment, prima seară și prima dimineață au fost produse în lumea pe care Dumnezeu intenționa să o creeze și Dumnezeu a zis că aceasta a fost prima zi. Această zi a fost prima zi a creației tuturor lucrurilor de către Creator și a fost începutul creației tuturor lucrurilor, și a fost prima dată când autoritatea și puterea Creatorului s-au arătat în această lume pe care El o crease.

Prin aceste cuvinte, omul poate să vadă autoritatea lui Dumnezeu, autoritatea cuvintelor lui Dumnezeu și puterea lui Dumnezeu. Deoarece doar Dumnezeu posedă o asemenea putere, și astfel doar Dumnezeu are o asemenea autoritate; deoarece doar Dumnezeu este în posesia unei asemenea autorități și astfel doar Dumnezeu are o asemenea putere. Ar putea vreun om sau obiect să posede o asemenea autoritate și putere? Există un răspuns în inimile voastre? În afară de Dumnezeu, există vreo ființă creată sau necreată care să posede o asemenea autoritate? Ați văzut vreodată un exemplu de asemenea lucru în alte cărți sau publicații? Există vreo menționare că cineva a creat cerurile și pământul și toate lucrurile? Nu apare în alte cărți sau menționări; acestea sunt, desigur, singurele cuvinte demne de încredere și puternice despre măreața creație a lumii de către Dumnezeu, care sunt consemnate în Biblie și aceste cuvinte vorbesc despre autoritatea unică a lui Dumnezeu și identitatea unică a lui Dumnezeu. Se poate spune că o asemenea autoritate și putere simbolizează unica identitate a lui Dumnezeu? Se poate spune că ele sunt deținute de către Dumnezeu și doar de către Dumnezeu? Fără îndoială, doar Dumnezeu Însuși deține o asemenea autoritate și putere! Această autoritate și această putere nu pot fi deținute sau înlocuite de nicio ființă creată sau necreată! Este aceasta una dintre caracteristicile unicului Dumnezeu Însuși? Ați văzut-o cu ochii voștri? Aceste cuvinte permit repede și limpede oamenilor să înțeleagă faptul că Dumnezeu deține o autoritate unică, o putere unică și că El deține identitatea și statutul suprem. Din această părtășie de mai sus, puteți să spuneți că Dumnezeu în care credeți este unicul Dumnezeu Însuși?

din „Dumnezeu Însuși, Unicul (I)”

Domnul Iisus a spus: “Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!” (Mat 4:17). (NTLR®) Atunci ce e adevărata pocăință? Ce ar trebui să facă creștinii pentru a dobândi adevărata pocăință?

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic