Evanghelia zilei „Ce este un fals lider sau un fals păstor? Cum poate fi identificat un fals lider sau un fals păstor?"
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Lucrarea din mintea omului este foarte ușor de realizat de către el. Pastorii și liderii din lumea religioasă, de exemplu, se bazează pe darurile și pozițiile lor pentru a-și săvârși lucrarea. Oamenii care îi urmează pentru o perioadă lungă vor fi infectați de darurile lor și vor fi influențați de ceea ce sunt ei. Ei se concentrează pe darurile, abilitățile și cunoștințele oamenilor și acordă atenție unor lucruri supranaturale și multor doctrine profunde și nerealiste (desigur, aceste doctrine profunde sunt inaccesibile). Ei nu se concentrează pe schimbările firii omului, ci mai degrabă se concentrează asupra formării modului de a predica și asupra abilităților de lucru ale oamenilor, îmbunătățind cunoștințele oamenilor și doctrinele religioase bogate. Ei nu se concentrează pe cât de mult se schimbă firea omului sau cât de mult înțeleg oamenii adevărul. Ei nu se preocupă de esenţa omului, cu atât mai puțin încearcă să cunoască starea normală și anormală a oamenilor. Ei nu contracarează noțiunile oamenilor și nu își dezvăluie noțiunile, cu atât mai puțin nu le corectează lipsurile sau corupția. Majoritatea oamenilor care îi urmează îi servesc prin darurile lor naturale, iar ceea ce exprimă ei este cunoaștere și un adevăr religios neclar, care nu au legătură cu realitatea și sunt complet incapabile să îi ofere omului viață. De fapt, esenţa lucrării lor este cultivarea talentului, educarea unei persoane care nu are nimic într-un absolvent talentat al unui seminar care, mai târziu, va merge să lucreze și să conducă.
Fragment din„Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup
A-L sluji pe Dumnezeu nu este un lucru simplu. Cei a căror fire rămâne neschimbată nu vor putea niciodată să Îl slujească pe Dumnezeu. Dacă firea ta nu a fost judecată și mustrată de cuvântul lui Dumnezeu, atunci firea ta încă îl reprezintă pe Satana. Acest lucru este suficient să demonstreze că slujirea ta față de Dumnezeu izvorăște dintr-o intenție personală bună. Dar slujirea aceasta se bazează pe natura ta satanică. Tu Îl slujești pe Dumnezeu potrivit caracterului tău firesc și preferințelor tale personale; mai mult, continui să crezi că Dumnezeu Își găsește plăcerea în orice lucru pe care dorești să îl faci și urăște orice lucru pe care nu dorești să îl faci și ești în întregime călăuzit în lucrarea ta de propriile tale preferințe. Se poate numi aceasta slujire a lui Dumnezeu? În ultimă instanță, firea vieții tale nu se va schimba câtuși de puțin; dimpotrivă, vei deveni și mai încăpățânat pentru că Îl slujești pe Dumnezeu și acest lucru va face ca firea ta coruptă să devină și mai adânc înrădăcinată. Astfel, vei stabili în adâncul tău reguli despre slujirea lui Dumnezeu care se bazează în principal pe propriul tău caracter și pe experiența rezultată din slujirea potrivită propriei tale firi. Aceasta este o lecție din experiența umană. Este filozofia de viață a omului. Oamenii de acest fel aparțin fariseilor și conducătorilor religioși. Dacă nu se trezesc niciodată și nu se pocăiesc, atunci vor deveni în cele din urmă hristoșii mincinoși care se vor scula în zilele pe de urmă și vor fi înșelători de oameni. Hristoșii mincinoși și înșelătorii despre care s-a vorbit se vor ridica din rândul unor astfel de oameni.
Fragment din„Modul religios de slujire trebuie interzis” în Cuvântul Se arată în trup
De ce au depus majoritatea oamenilor atâta efort citind cuvintele lui Dumnezeu, dar nu au decât cunoaștere și nu pot spune nimic despre o adevărată cale după aceea? Crezi că a avea cunoaștere este același lucru cu a deține adevărul? Nu este acesta un punct de vedere confuz? Ești în stare să vorbești despre atâta cunoaștere cât nisip este pe plajă și totuși nimic din ea nu conține vreo cale adevărată. Prin aceasta, nu păcălești oamenii? Nu e doar gura de tine? E dăunător pentru oameni să se poarte astfel! Cu cât mai avansată este teoria, cu atât este mai lipsită de realitate și cu atât este mai incapabilă să ducă oamenii spre realitate; cu cât mai avansată este teoria, cu atât te face să-L sfidezi și să te opui lui Dumnezeu. Nu trata cele mai elevate teorii ca pe o comoară prețioasă; sunt dăunătoare și nu au niciun scop! Poate că unii oameni sunt capabili să vorbească despre cele mai elevate teorii – dar asemenea teorii nu conțin nimic din realitate, pentru că oamenii aceștia nu le-au trăit personal și, astfel, nu au nicio cale spre practică. Asemenea oameni sunt incapabili să pună omul pe calea cea bună și nu vor face decât să ducă oamenii pe un drum greșit. Nu e acest lucru dăunător oamenilor? Cel puțin, trebuie să fii capabil să rezolvi toate problemele curente și să le permiți oamenilor să obțină intrarea; numai acest lucru se consideră devotament și numai atunci vei fi calificat să lucrezi pentru Dumnezeu. Nu rosti mereu cuvinte grandioase, sofisticate, și nu-i lega pe oameni și nu-i face să te asculte cu numeroasele tale practici necorespunzătoare. Nu are niciun efect să faci aceasta și nu poate decât să sporească deruta oamenilor. Să conduci oamenii în stilul acesta va produce multe regulamente, ceea ce îi va face pe oameni să te urască. Acesta este neajunsul omului și este cu adevărat insuportabil.
Fragment din„Concentrează-te mai mult asupra realității” în Cuvântul Se arată în trup
Unii oameni lucrează și predică și, deși la exterior pare că au părtășie despre cuvântul lui Dumnezeu, ei vorbesc doar despre sensul literal al cuvântului Lui, dar nu menționează nimic substanțial. Predicile lor sunt asemenea predării dintr-un manual lingvistic; aranjate după obiect și după aspect și, când termină, toți îi ridică în slăvi, spunând: „Această persoană stăpânește realitatea. A predicat atât de bine și cu atâtea detalii”. După ce termină de predicat, le spun altora să pună totul laolaltă și să le trimită tuturor. Acțiunile lor devin o înșelare a altor persoane și tot ceea ce predică sunt sofisme. La exterior, pare că predică doar cuvântul lui Dumnezeu și, aparent, este conform cu adevărul. Dar, după o judecată mai atentă, veți vedea că nu este nimic altceva decât slove, doctrine și raționamente false, împreună cu unele închipuiri și noțiuni ale oamenilor, precum și unele părți care Îl delimitează pe Dumnezeu. Nu este acest tip de predică o întrerupere a lucrării lui Dumnezeu? Este un serviciu care I se opune lui Dumnezeu.
Fragment din„Doar prin urmărirea adevărului poți obține schimbări în firea ta” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos
Cunoștințele voastre pot oferi susținere oamenilor doar pentru o anumită perioadă. Odată cu trecerea timpului, dacă repeți întruna aceleași lucruri, unii oameni vor percepe asta; vor spune că ești prea superficial, prea lipsit de profunzime. Nu vei avea nicio opțiune decât să încerci să înșeli oamenii predicând despre doctrine. Dacă vei continua mereu astfel, cei de mai jos îți vor urma metodele, pașii și modelul de credință, de experimentare și de punere în practică a acelor cuvinte și doctrine. În cele din urmă, pe măsură ce ții predică după predică, vor ajunge cu toții să te folosească drept exemplu. Când îi conduci pe ceilalți, vorbești despre doctrine, așadar cei de mai jos le vor învăța de la tine și, pe măsură ce lucrurile progresează, tu vei fi luat calea greșită. Cei de mai jos vor păși pe orice cale vei păși tu; toți vor învăța de la tine și te vor urma, astfel încât te vei gândi: „Sunt puternic acum; atât de mulți oameni mă ascultă, iar biserica este la cheremul meu”. Această natură a trădării din om te face, în mod inconștient, să-L transformi pe Dumnezeu într-o simplă marionetă, iar apoi, tu însuți formezi vreun gen anume de confesiune. Acesta este modul în care apar diferite culte religioase. Uitați-vă bine la liderii fiecărei confesiuni – toți sunt aroganți și neprihăniți de sine și interpretează Biblia în afara contextului și potrivit cu propria lor imaginație. Toți se bazează pe talente și erudiție pentru a-și face lucrarea. Oare, dacă ar fi incapabili de a predica ceva, i-ar urma acei oameni? Ei posedă, la urma urmei, ceva cunoaștere și pot predica despre vreo doctrină sau știu cum să-i convingă pe alții și cum să folosească unele artificii. Le folosesc pentru a-i aduce pe oameni înaintea lor și a-i înșela. Acei oameni cred în Dumnezeu cu numele, dar, în realitate, ei își urmează liderii. Dacă întâlnesc pe cineva care predică adevărata cale, unii dintre ei spun: „Trebuie să-l consultăm pe liderul nostru cu privire la credință”. Credința lor trebuie să treacă prin filtrul unei ființe umane; nu este aceasta o problemă? Atunci, ce au devenit acei lideri? Nu au devenit ei farisei, păstori falși, antihriști și obstacole pentru acceptarea de către oameni a adevăratei căi?
Fragment din„Numai urmărirea adevărului este adevărata credință în Dumnezeu” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos
Citate din predici și părtășii ca referință:
Slujirea într-un mod religios înseamnă a sluji complet după căile tradiționale ale religiei și practica slujirii, aderarea fermă la tot felul de ritualuri religioase și conducerea oamenilor numai prin cunoștințele Bibliei. Aceasta este o modalitate viguroasă și plină de aromă religioasă la exterior, complet în conformitate cu concepțiile omului, iar oamenii nu au nicio critică față de ea, dar nu există nicio lucrare a Duhului Sfânt. Oamenii care slujesc în acest fel țin predici care sunt toate doctrine religioase și cunoștințe biblice, pline de concepții religioase, fără nicio iluminare a Duhului Sfânt. Și adunările pe care le au sunt fără viață. De-a lungul multor ani de acest tip de slujire, poporul ales al lui Dumnezeu nu poate primi adevărul, nu-L poate cunoaște pe Dumnezeu sau asculta de El, nici nu poate intra pe calea cea bună de a crede în Dumnezeu. Deoarece ceea ce oamenii urmăresc nu este mântuire, ci har și binecuvântări, prin urmare, schimbările în firea vieții oamenilor nu pot fi văzute și sfârșesc cu mâinile goale. Aceasta este consecința modului religios de slujire. Este evident că acest tip de persoană care slujește lui Dumnezeu nu înțelege deloc lucrarea lui Dumnezeu și nici nu înțelege intențiile lui Dumnezeu. Nu știe ce este cooperarea cu lucrarea Duhului Sfânt și este pur și simplu ca și cum un orb conduce un alt orb. Conduce poporul ales al lui Dumnezeu pe căi greșite. Crede în Dumnezeu și totuși se opune și nu Îl cunoaște pe Dumnezeu. Ca fariseii, nu poate fi mântuită.
Fragment din„Doar intrând mai întâi pe calea dreaptă a credinței în Dumnezeu poate cineva să umble pe calea dreaptă a slujirii lui Dumnezeu” în Anale selectate din rânduielile de lucru ale Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic
Pastorii și conducătorii din lumea religioasă au fost toți instruiți în cadrul seminariilor și sunt doar certificați a fi pastori. Ei nu au deloc dovada lucrării Duhului Sfânt sau permisiunea lui Dumnezeu. Acesta este un fapt. A înțelege ceva din Biblie este necesar, dar ceea ce este cel mai important este că omul trebuie să cunoască lucrarea lui Dumnezeu pentru a fi calificat pentru lucrarea de păstorire a bisericii. Biblia este înregistrarea primelor două etape ale lucrării lui Dumnezeu, astfel încât, fără a citi Biblia, este imposibil să înțelegi faptele istorice ale arătării lui Dumnezeu și ale lucrării Lui. De asemenea, este imposibil să știi care adevăruri le-a exprimat Dumnezeu în cele două etape anterioare ale lucrării Lui și nu există nicio modalitate de a obține răspunsuri clare cu privire la multe taine ale adevărului pe care oamenii trebuie să îl înțeleagă. Iată de ce citirea Bibliei este indispensabilă pentru credința în Dumnezeu, dar a nu ne baza pe nimic altceva decât pe cunoașterea Bibliei nu ne poate face să ajungem la cunoașterea lui Dumnezeu. A dobândi înțelegerea adevărului se subordonează experimentării lucrării lui Dumnezeu și a luminării și iluminării Duhului Sfânt. Nu este obținută doar pe baza cercetării și a stăpânirii cunoștințelor biblice. Mulți pastori din cercurile religioase au o înțelegere foarte profundă a Bibliei, dar nu au absolut nicio înțelegere a lucrării lui Dumnezeu. Aceasta se datorează în primul rând faptului că ei nu au lucrarea Duhului Sfânt. De ce atunci când unii oameni citesc cuvintele lui Dumnezeu, ajung la iluminarea Duhului Sfânt, dar când alți oameni citesc cuvintele lui Dumnezeu, nu au nimic din lucrarea Lui? Aceasta arată dacă credința oamenilor este autentică și dacă aceștia iubesc sau nu adevărul. Mulți oameni frecventează seminarul pentru a fi pastori și fie că au motivația corectă sau nu, ceea ce este cel mai important este că ei trebuie să iubească și să urmărească adevărul. Aceasta este singura modalitate de a dobândi lucrarea Duhului Sfânt. Numai experimentând mai mulți ani lucrarea Duhului Sfânt poate o persoană să înțeleagă cu adevărat adevărul și să fie capabilă să înțeleagă realitatea adevărului. Aceasta este singura modalitate de a fi calificată să conducă și să păstorească poporul ales al lui Dumnezeu. A te baza numai pe certificarea ca pastor pentru a conduce poporul ales al lui Dumnezeu, este un concept cu totul uman și complet diferit de propriile cerințe ale lui Dumnezeu. De exemplu, când a venit Domnul Isus, de ce nu a intrat în Templu și nu i-a chemat pe marii preoți evrei, cărturari și farisei, ci a mers printre oameni să îi caute pe aceia care iubeau și căutau adevărul pentru a găsi apostoli? Din aceasta poate fi înțeleasă voia lui Dumnezeu. Cei care nu iubesc adevărul sunt complet incapabili să obțină adevărul, deci și incapabili să păstorească poporul ales al lui Dumnezeu. Acesta este modul în care va deveni clar de care popor Îi place de fapt lui Dumnezeu, pe care îl va mântui de fapt, pe care îl va folosi de fapt și pe care îl urăște de fapt. Majoritatea pastorilor din cercurile religioase nu au lucrarea Duhului Sfânt, ceea ce arată că ei nu sunt cei care iubesc sau urmăresc adevărul și nu au nicio modalitate de a obține lucrarea Duhului Sfânt. Acesta este, de asemenea, unul dintre motivele principale pentru care lumii religioase îi lipsește lucrarea Duhului Sfânt.
Fragment dinpărtășia celui de mai sus
Acum voi avea părtășie despre cele cinci principii pentru a deosebi un conducător fals: primul principiu este că majoritatea conducătorilor falși nu iubesc și nu urmăresc adevărul și, prin urmare, sunt fără lucrarea Duhului Sfânt. O mică parte dintre ei sau unii indivizi, cu o bună umanitate, pot fi fără lucrarea Duhului Sfânt, pentru că au crezut în Dumnezeu doar pentru o perioadă scurtă de timp, pentru că nu știu cum să urmărească adevărul sau nu sunt în stare să urmărească adevărul în mod normal deoarece sunt constrânși de anumite lucruri. Oricine a slujit drept conducător între trei și cinci ani și care încă nu are lucrarea Duhului Sfânt în mod categoric nu este o persoană care iubește sau care urmărește adevărul și este, cu siguranță, un conducător fals. Al doilea principiu este că acei conducători falși predică numai slove și doctrine, sunt complet lipsiți de realitatea adevărului, sunt absolut incapabili să folosească adevărul pentru a rezolva problemele și sunt incapabili să convingă oamenii în inima lor și prin cuvânt. Al treilea principiu este că, întrucât sunt fără realitatea adevărului, conducătorii falși nu sunt în stare să facă nicio lucrare reală și nu sunt capabili să conducă pe aleșii lui Dumnezeu în realitatea adevărului. Ei își fac întotdeauna lucrarea în mod superficial și, dacă sunt forțați să facă ceva, atunci îi constrâng pe alții să facă ceea ce este peste puterile lor, îi mustră și se ocupă de alții la întâmplare. Pentru că nu au adevărul, ei nu pot convinge pe alții că au adevărul și, astfel, conducătorii falși folosesc metodele de emondare și tratare. Ei se agață de greșelile altora și îi asupresc constant, dorind să-i supună prin dojeni și pedepse pentru a-și arăta autoritatea lor de conducători – acesta este un conducător fals. Un conducător adevărat folosește adevărul pentru a convinge oamenii, folosește adevărul pentru a rezolva problemele și este admirat de alții; un conducător fals îi asuprește pe alții, se agață de greșelile altora, îi mustră în mod constant, îi provoacă să se compare cu cuvântul lui Dumnezeu și îi face să se simtă constrânși să facă ceea ce depășește capacitatea lor. În cele din urmă, conducătorul fals îi aduce sub controlul său și îi face să gândească: „Eu chiar nu am realitatea adevărului. Îmi lipsesc atât de multe și nu urmăresc adevărul. Ceea ce spune conducătorul meu este corect”. Ei sunt convinși în inima lor și prin cuvânt de către conducătorul fals, dar nu sunt convinși în realitate deoarece conducătorul fals are adevărul, ci pentru că acesta s-a ocupat de ei și i-a chinuit. Acesta este un mijloc specific folosit de conducătorii falși, de a folosi ipocrizia și de a îmbrăca minciuna ca pe un adevăr. Pentru că nu pot convinge oamenii că au adevărul, ei trebuie să folosească o altă metodă, gândindu-se: „Îți voi acapara problemele la întâmplare și mă voi ocupa de tine, te voi convinge și voi folosi relația mea cu tine pentru a arăta că am adevărul. Mă voi ocupa atât de mult de tine încât vei fi descurajat și te voi face să crezi în mod greșit că eu am adevărul și că tu nu-l ai și atunci vei fi convins”. Când cineva este fără adevăr, va fi înșelat de conducătorii falși și va gândi: „El poate să se ocupe de mine în felul acesta, așa că trebuie, fără îndoială, să înțeleagă adevărul mai bine decât mine și trebuie să aibă cu siguranță realitatea adevărului”. Și astfel, ei sfârșesc prin a fi înșelați și controlați de conducătorul fals. Al patrulea principiu este că acei conducători falși nu au o inimă iubitoare față de aleșii lui Dumnezeu și nu sunt capabili să se cunoască cu adevărat pe ei înșiși, cu atât mai puțin să caute adevărul pentru a rezolva problemele sau pentru a conduce oamenii să intre în realitate. Ei doar se ocupă de oameni și îi asupresc orbește, îi fac pe alții să se supună lor folosind mijloacele de emondare și de tratare a lor și își arată propriul statut și faptul că sunt conducători – aceasta este o fațadă falsă. Al cincilea principiu este că toți conducătorii falși urmăresc statutul și reputația, râvnesc după binecuvântările statutului și doresc deșertăciune. Ei nu fac nicio lucrare reală, dar tot mai cred că au calificarea de a se bucura de jertfele lui Dumnezeu, ceea ce-i face destul de nerușinați. Merită ei să se bucure de jertfele lui Dumnezeu dacă nu fac nicio lucrare reală? Unii oameni găsesc cele mai bogate familii care să-i găzduiască și în fiecare zi cer pui fript și pește prăjit – merită ei acest lucru? Ce sacrificiu au făcut ei pentru viețile aleșilor lui Dumnezeu și ce lucrare au făcut? Ei trebuie să aibă absolut în fiecare zi carne și pește, dar nu devin atunci paraziți? Nu sunt oare nerușinați cei care râvnesc statutul și plăcerea? Posedă oamenii ca aceștia conștiință și rațiune?
Fragment din„Pentru a dobândi mântuirea, trebuie să rezolvăm problema urmăririi și venerării altor oameni altor oameni” în Predici și părtășie despre intrarea în viață IX
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu